Ne-a parasit Andrei Bodiu ! Poetul, omul de cultura, decanul Facultății de litere din Brașov

Aceasta stire a cazut ca un trasnet pentru noi.  Cu doua zile inainte, a murit colegul nostru de suferinta Werner Sommeraurer. Presa brasoveana  a consemnat  despre meritele  si rolul important avut de el in Revolta din 15 Noiembrie 1987. Eu insa  mi-am amintit acum ca cei doi eroi ai vremurilor noastre  au stat alaturi de mine , in aceeasi  loc intr-un moment important al carierei mele, iar acum pleaca impreuna.

     Totul s-a intamplat in data de 13 noiembrie 2013, cand mi-am lansat cele doua volume ale cartii “ Copilarie sub cod rosu”. Mircea, sotul meu fiind prieten cu Andrei Bodiu i-a cerut acestuia  sa-mi  faca cronica de carte la cele doua volume. Acest lucru s-a intamplat, dar paradoxal  l-a convins in acelas timp si pe Nea Werner sa participle la eveniment, cu toate ca refuzase sa mai iasa in public de multi ani.

    In acea zi importanta pentru mine stateam la prezidiu din Sala 120 a Consiliului Judetean, alaturi de o somitate ca Andei Bodiu . In  fata, printre ceilalti participanti se afla  Nea Werner, care a avut ochii in lacrimi mai tot timpul. Nu stiu daca el se gandea ca si mine ca atunci, in ’87, eram revoltatii din fata judetenei de partid, iar acum stateam pe locurile  ocupate  in acele vremurile, de cei impotriva carora ne revoltasem…

    Cronica pe care mi-a facut-o D-l Andei Bodiu pentru mine a fost ca “ o lansare la apa”. Instinctul m-a impins sa scriu, iar acum  auzind comentariile facute pe marginea cartii, mi-au intarit convigerea  ca nu gresisem cu nimic apucand-o pe acest drum. M-am ridicat de la acea masa mult mai increzatoare in instinctele mele. Criticul Andrei Bodiu  m-a incurajat sa continui tot asa, ca nimic nu este intamplator  in viata noastra. De cealalta parte  Nea Werner plangand m-a imbratisat spunandu-mi “o sa le citeasc, ca prea frumos a vorbit despre ele d-l Andrei ,dar  mai greu, ca nu mai vad asa de bine!”.

Atunci i-am vazut pentru ultima data pe amandoi. Acum sunt pusa in situatia sa-mi i-au ramas bun si sa le multumesc ca au fost alaturi de mine, odata, cand aveam nevoie de asa oameni …

Nea Werner pleaca duminica 06.o4.2014  ora 13.30  iar d-l Andei Bodiu in aceiasi zi  la ora 14.00. Vor pleca din doua locuri diferite dar  sigur se vor intalnii in acelasi loc, pentru ca amandoi au lasat ceva in urma lor.

Dumnezeu sa va odihneasca in pace !

                                                  

       Elena Sevaciuc – Selena

                            Copilarie sub cod rosu

O lecţie de etică pentru copiii şi tinerii care nu se născuseră încă la începutul anilor ’90.

Foto: newsbv.ro

 "Copilarie sub cod rosu"este cartea lansată de Elena Sevaciuc (foto dreapta), soţia unuia din liderii revoltei din 15 Noiembrie 1987, Mircea Sevaciuc

La masă cu criticii

Prezent ieri la lansare, prof. univ. dr. Andrei Bodiu (foto stânga), de la Facultatea de Litere Braşov, a făcut o scurtă analiză a cărţii: „Ideea principală pe care vreau sa v-o transmit este să citiţi romanul. Se citeşte uşor, conţine foarte multă naraţiune, sunt foarte multe poveşti, diferite, a personajului principal, a familiei  sale, reunite în două volume. Este un anume romantism al doamnei Sevaciuc, care stă între bine şi rău, care se confruntă în permanentă, iar rolul omului este acela de a învinge întotdeauna răul, fie că este vorba de cel din fiinţa sa, fie în jurul său. Autoarea ne îndeamnă să gândim la bine şi la binele pe care putem să-l facem în jurul nostru. Este experienţa unui copil braşovean, orfan, moment trist pe care l-a trăit în copilărie. Meritul cărţii este acela de a pleda pentru ideea de caracter, pentru ideea de bunătate, de compasiune, valori fundamentale umane”. La rândul ei, profesoara de istorie Simona Ciumbargic (foto stânga, lângă Andrei Bodiu) a apreciat că volumul „se adresează tinerilor care nu au cunoscut perioada postdecembristă şi care după ce vor citi această carte vor observa numeroase trăiri dramatice”.

Sursa: Buna Ziua Brasov

  Autor: Sorin ŢÎRCĂ

Va invit la un ceai!!

  Selena

Petre Ţuţea: „Am stat 13 ani în temniţă pentru un popor de idioţi”

Autor: Cristian Delcea

Petre Ţuţea

Petre Ţuţea a fost un român anapoda. Comunist convins, „dumirit” la legionarism, pentru a muri în 1991 sub steagul galben al Partidului Naţional Liberal. Adulat în anii ’90, apoi dispreţuit pentru dogmatismul său de şuetă, azi e pretutindeni pe Facebook cu citatele sale celebre şi cu fesul de noapte pe cap.

Petre Ţuţea se naşte la 6 octombrie 1902, în satul Botenii de Muşcel, (judeţul Argeş). Urmează liceul la Câmpulung Muscel, şi la Cluj. Tot la Cluj face şi Facultatea de Drept, unde îşi ia titlul de doctor în ştiinţe juridice. În perioada studenţiei devine un comunist convins şi scrie la revista “Stânga”.

Lucrează la Ministerul Economiei Naţionale şi este trimis în mai multe călătorii diplomatice: Berlin, Budapesta şi Moscova. Intră apoi într-un cerc select de intelectuali: Mircea Eliade, Emil Cioran, Eugen Ionescu, Constantin Noica şi alţii. Colaborează la revista “Cuvântul” a lui Nae Ionescu. Influenţa acestor personalităţi ale culturii româneşti îi va marca viaţa. Ţuţea trece de la stânga la dreapta, devenind legionar.

În cadrul Guvernului Naţional-Legionar, Petre Ţuţea a îndeplinit funcţia de Director în Ministerul Economiei Naţionale. Între 1940 şi 1944 a fost Şef de secţie în Ministerul Războiului, iar între anii 1944-1948 a fost Director de studii în Ministerul Economiei Naţionale.

După cel de-al Doilea Război Mondial este anchetat cinci ani în stare de arest, fiind condamnat definitiv în 1956. În cei 13 ani de temniţă trece prin închisorile Malmaison, Aiud, Jilava şi Ocnele Mari. După gratii ţine adevărate predici cu paralele între între Platon şi Hristos, între păgânism şi creştinism.  “Constantin Noica mi-a povestit că în inchisoare, la un interogatoriu care se prelungea peste măsură, anchetatorul a sfârşit prin a proclama răstit, cu titlu de avertisment: «Ascultă, eu l-am anchetat şi pe Ţuţea!» Era pentru el o dovadă de extremă competenţă, o încununare profesională de tipul doctoratului, o proba supremă. Călăul se legitima prin anvergura victimei”, nota, în 1990, Andrei Pleşu.

Petre Ţuţea a trecut testul timpului şi a cucerit reţelele de socializare. Astfel de poze sunt peste tot pe Facebook

Filozofie în Cişmigiu

Ţuţea a fost eliberat din închisoare în 1964, cu sănătatea şubrezită. Cu greu şi-a găsit o garsonieră la etajul opt al unui bloc de lângă parcul Cişmigiu, din Bucureşti. În parc practica un  tip de activitate didactică precum vechii filozofi greci: se plimba cu tinerii pe alei, învăţându-i diferenţa dintre lumina soarelui în amurg şi la răsărit, între prostie şi spirit, între necredinţă şi credinţă.

A publicat articole (majoritatea sub pseudonim) în revistele de cultură şi a supravieţuit datorită meselor gratuite de la cantina Uniunii Scriitorilor.

În tot acest timp a fost supravegheat în permanenţă de Securitate şi i s-a înscenat o delincvenţă, fiind arestat în holul unui hotel, sub învinuirea de speculă, nedovedită.

După decembrie 1989, cunoaşte o popularitate fulminantă. Primeşte în garsoniera sa zeci de ziarişti, iar în lumea culturală începe să se vorbească despre un nou curent: ţuţismul. Marian Munteanu, liderul Golaniadei din 1990, se declară un discipol al lui Ţuţea.

Petre Ţuţea publică mai multe cărţi, dar talentul lui nu e acela de scriitor, ci de orator. Astfel, Ţuţea a rămas celebru cu o culegere de vorbe memorabile.

Andrei Pleşu a scris despre popularitatea târzie a lui Ţuţea ca despre un ultim ghinion al vieţii lui: “I-a fost hărăzit să ajungă un personaj «mediatic» în faza crepusculară a evoluţiei sale, pe un fond de uzură fizică şi psihică greu de compensat fie şi printr-o excepţională înzestrare nativă”.

Ţuţea moare la 3 decembrie 1991, dimineaţa. Avea 89 de ani. Este dus de la Bucureşti la Boteniul natal cu o maşină care transporta morcovi. Înmormântarea are loc în ziua Sfîntului Nicolae, drumul spre locul de veci făcîndu-l într-un car tras de boi. Cei prezenţi la înmormântare susţin că nici măcar nu erau boi. Erau vaci.

 

De la stânga la dreapta şi apoi la centru
„Eram un prost – avea să declare Ţuţea la bătrâneţe – la vârsta la care Eminescu scria «Luceafărul», eu jucam ţurca marxistă”. Petre Ţuţea a fost un tânăr de stânga. Preluase o butadă a unui filozof francez: “Cine, la 20 de ani, nu este de stânga, nu are suflet! Cine, la 40, mai este de stânga, acela este imbecil!”. Trecerea lui Ţuţea la legionarism s-a petrecut în Germania. Acolo s-a întâlnit cu Nae Ionescu înfocat teoretician al dreptei româneşti din perioada interbelică. "Te-ai dumirit şi tu, Petreche", i-a spus Nae Ionescu. Ţuţea a trecut astfel de la ateism la ortodoxism.

El a rămas în memoria multor români cu o comparaţie între creştinism şi ateism: “O babă murdară pe picioare, care sta în faţa icoanei Maicii Domnului în biserică, faţă de un laureat al premiului Nobel ateu - baba e om, iar laureatul premiului Nobel e dihor. Iar ca ateu, ăsta moare aşa, dihor”.

Ţuţea a murit ca liberal. Cum a trecut la liberalism? A explicat într-unul dintre multele interviuri acordate după 1990. “Daca a urcat pana la mine ditamai animalul, din delicatete... i-am semnat adeziunea”.

“Animalul” pomenit de Ţuţea era Dan Amedeo Lazarescu, unul dintre iniţiatorii reînfiinţării PNL-ului după Revoluţie. Legenda spune că liftul nu a funcţionat în ziua cu princina, iar Ţuţea a fost înduioşat de efortul lui Lazarescu, care, la 72 de ani, urcase pe scări opt etaje pentru el.

”Nu mă tem de moarte. Mă tem de însingurare. Eu, care am fost prezent la toate tragediile şi victoriile acestei ţări, mă simt ca un par în mijlocul furtunii. Singura nădejde este că, om cum sunt, Dumnezeu mă iubeşte şi aşa…”

Petre Ţuţea

Sursa: 

Î
n
c
h
i
d
e

g
a
l
e
r
i
a

f
o
t
o

„Copilărie sub cod roşu“

Autor: Harald Odăţeanu, 14.11.2013

Elena Sevaciuc, una dintre participantele la revolta din 15 noiembrie 1987 de la Braşov, a lansat, ieri, cartea „Copilărie sub cod roşu“, pe care a scris-o, spune ea, inspirată de viaţa copiilor străzii şi a mamelor nevoite să muncească în străinătate. La lansarea au fost invitaţi şi elevi de la Colegiile „Unirea“ şi „Andrei Bîrseanu“. „Strada a fost cea care m-a inspirat, începînd chiar cu zilele de după 15 noiembrie 1987. Atunci am ieşit în stradă, după care am făcut-o şi în 1989. Am scris pentru părinţi şi pentru copii, copii care de multe ori au ajuns în stradă, nu din vina lor, ci din neglijenţa părinţilor sau din încercarea acestora de a face bine pentru ei. Am încercat să demonstrez că în stradă nu se mai ţine cont de etnia din care fac parte aceşti copii, ei se împrietenesc şi trec împreună prin încercările vieţii. M-am referit în carte şi la drama femeii din România, ajunsă slugă prin străinătate, obligată să facă mari sacrificii pentru a încerca să ofere un trai mai bun copiilor ei“, a spus Elena Sevaciuc. Prezentînd cartea, scriitorul Andrei Bodiu spune că romanul este o poveste care reuneşte mai multe poveşti de viaţă. 

Sursa: Monitorul Expres

„Copilărie în cod roşu”

Autor: Sorin ŢÎRCĂ

Publicat la 14 noiembrie 2013

O lecţie de etică pentru copiii şi tinerii care nu se născuseră încă la începutul anilor ’90.

„Copilărie în cod roşu” este cartea lansată de Elena Sevaciuc (foto dreapta), soţia unuia din liderii revoltei din 15 Noiembrie 1987, Mircea Sevaciuc. Cartea, care conţine două volume, este povestea copiilor şi tinerilor care au avut extrem de puţine şanse în primii ani de după Revoluţia din 1989. Chiar Elena şi Mircea Sevaciuc au trăit o dramă emoţională când cei doi copii ai lor le-au dezvăluit decizia de a părăsi ţara şi a pleca în Anglia. La fel ca foarte mulţi tineri din ziua de azi, cei doi copii ai familiei nu îşi vedeau viitorul într-o ţară măcinată de corupţie şi cu o economie fără o direcţie clară. 

Cartea este o poveste a unui copil al străzii care a trăit în canale, trenuri, parcuri şi multe alte locuri în care nimeni nu ar vrea să-şi vadă copilul dormind şi trăind. „Strada este cea care m-a inspirat şi în 1987, şi în 1989. Exact în stradă am găsit acest subiect. Aici s-au petrecut cele mai multe evenimente, pe care am încercat să le prezint ca pe o temă de gândire pentru cei care au ajuns în stradă în acele momente. Acolo nu s-a mai ţinut cont că eu sunt rom, eu sunt român. Ei s-au împrietenit şi, împreună, au reuşit să treacă peste multe greutăţi, prin canale, prin trenuri trase-n triaj, prin tot felul de locuri unde nici cu gândul nu ne putem imagina că ar fi posibil să trăim. La fiecare pas îi aştepta o nouă încercare şi numai împreună reuşeau să o depăşească. Unii chiar şi-au pierdut viaţa”, a spus ieri, la lansarea cărţii organizată la Consiliul Judeţean, autoarea Elena Sevaciuc. 

Volumul al doilea al cărţii se axează pe drama femeilor care sunt obligate să-şi părăsească ţara şi copiii, în încercarea de a câştiga un trai decent. „În volumul al doilea am pus accentul mai mult pe mama eroului principal, care a plecat la muncă în străinătate, aşa cum fac mulţi părinţi în ziua de azi şi, în paralel cu suferinţa copilului în ţară, am prezentat suferinţa femeii care ajunge să fie slugă în afara ţării”, ne mai spune Elena Sevaciuc. Scriitoarea militează pentru ca tinerii să rămână în ţara în care au crescut şi să încerce să-şi găsească propriul drum spre succes în locurile natale.

La masă cu criticii

Prezent ieri la lansare, prof. univ. dr. Andrei Bodiu (foto stânga), de la Facultatea de Litere Braşov, a făcut o scurtă analiză a cărţii: „Ideea principală pe care vreau sa v-o transmit este să citiţi romanul. Se citeşte uşor, conţine foarte multă naraţiune, sunt foarte multe poveşti, diferite, a personajului principal, a familiei  sale, reunite în două volume. Este un anume romantism al doamnei Sevaciuc, care stă între bine şi rău, care se confruntă în permanentă, iar rolul omului este acela de a învinge întotdeauna răul, fie că este vorba de cel din fiinţa sa, fie în jurul său. Autoarea ne îndeamnă să gândim la bine şi la binele pe care putem să-l facem în jurul nostru. Este experienţa unui copil braşovean, orfan, moment trist pe care l-a trăit în copilărie. Meritul cărţii este acela de a pleda pentru ideea de caracter, pentru ideea de bunătate, de compasiune, valori fundamentale umane”. La rândul ei, profesoara de istorie Simona Ciumbargic (foto stânga, lângă Andrei Bodiu) a apreciat că volumul „se adresează tinerilor care nu au cunoscut perioada postdecembristă şi care după ce vor citi această carte vor observa numeroase trăiri dramatice”.

Foto: newsbv.ro