Elevii informaticieni din Brașov au dat iar lecții în SUA!

Echipele de informaticieni liceeni de la colegiile „Andrei Şaguna“ şi „Grigore Moisil“ s-au întors din nou victorioși de la concursul internaţional de informatică pentru liceeni ACSL (American Computer Science League, desfasurat in America, la Raleigh, în Carolina de Nord). La concurs au participat echipe din 60 de țări.
Echipa de la Colegiul Naţional „Andrei Şaguna” a obţinut locul I la faza finală a concursului, la categoria Intermediate – 3. Colegii lor de la Colegiul Naţional de Informatică „Grigore Moisil”, care s-au prezentat în trei echipe, au obținut două locuri I la categoriile Intermediate-5 şi Senior-3 şi un loc 3 la categoria Junior-5.
Deplasarea liceeenilor în SUA a fost susținută financiar de  Consiliul Judeţean, Consiliul Local Braşov, precum și de  mai multe companii private din Brașov. La etapele preliminare desfasurate pe internet, de-a lungul a cinci luni, elevii au obtinut in acest an punctaje apropiate de maxim. Costul participarii pentru fiecare elev este de circa 8.500 lei.

Sursa: NewsBv.ro
                                                                 Blog: Selena

Evoluţia femeii în societate

Dacă am începe să analizăm care este statutul femeii din zilele noastre, am putea discuta mult şi bine noi între noi, fără a spera că vom avea întotdeauna atenţia cuvenită a bărbaţilor din jurul nostru.  

Statutul femeii a variat considerabil de la o societate la alta. Femeile au avut, încă din antichitate, în societatea şi viaţa politică a statelor europene, un statut şi funcţii subordonate.

În antichitate, majoritatea oamenilor îşi câştigau existenţa din agricultură, care era de fapt o afacere de familie. Cel mai cunoscut loc de muncă pentru femei era cel de menajeră. Căsătoria era o componentă importantă a sistemului economic şi social al lumii antice. Cu excepţia bărbaţilor din Atena, care puteau amâna căsătoria până la vârsta de 30 de ani, restul - atât femei, cât şi bărbaţi - se căsătoreau puţin după vârsta pubertăţii.

O femeie singură îşi putea găsi de lucru într-un templu sau ca servitoare într-o casă. Un bărbat singur putea să-şi procure hrana, dar nu prea avea timpul necesar să şi-o prepare sau să-şi confecţioneze haine. Viaţa era grea şi moartea pândea la fiecare colţ, ca atare pentru supravieţuirea societăţii era necesară o rată ridicată a natalităţii.

Cât de multe s-au schimbat pe parcursul timpului până în zilele noastre este greu de spus şi depinde de locul şi societatea în care trăieşti. A avea un loc de muncă, copii acasă şi lista cumpărăturilor în braţe nu vă va ridica niciodată mai presus de „gospodarul casei”, care întotdeauna în Moldova este bărbatul. Dacă asta este bine sau nu… nu cred că mai contează. Important pentru fiecare dintre noi este să ne respectăm noi înşine şi, oricât de dificil ar fi, să reuşim de fiecare dată cu zâmbetul pe buze să putem reacţiona ferm la toate provocările societăţii.

Cu toate impedimentele de care ne mai lovim şi în ziua de astăzi, nu putem nega faptul că femeia a avut o evoluţie constantă de-a lungul timpului şi a ajuns din anumite puncte de vedere egală cu bărbatul. Asta nu înseamnă că în toiul unei petreceri nu vă veţi uita în jur şi nu veţi vedea două grupuri distincte care stau şi vorbesc. Cu toate că, probabil, vor mai trece multe secole până ce bărbaţii vor accepta la nivel global egalitatea dintre ei şi soţiile lor, trebuie să recunoaştem că, în general, în majoritatea societăţilor evoluate mentalitatea s-a schimbat radical.


Timpul Suplimentul Femeia
  articol de: Mira Tănase                                                       Blog: Selena

Regina Maria se întoarce la Peleș

Expoziţia temporară „Casele de vis ale Reginei Maria - Castelul Balcic”, în cadrul căreia este prezentată şi caseta care a adăpostit inima reginei Maria, a fost deschisă sâmbătă la Castelul Peleş şi va putea fi vizitată până pe 18 august.

În cadrul expoziţiei deschise la Sinaia, va putea fi văzută caseta care a adăpostit inima reginei Maria, confecţionată de Pierre Henri Emile Froment-Meurice, din argint aurit, email, diamante, smaralde şi rubine. Aceasta va fi completată de peste 100 de piese din tezaurul Muzeului Naţional Peleş.
Caseta din argint în care a fost păstrată timp de câteva decenii inima reginei Maria a fost depusă, conform dorinţei sale, în Capela Stella Maris din Balcic, în anul 1938. Pe 8 septembrie 1940, după ce România cedează Bulgariei Cadrilaterul, caseta cu inima Reginei Maria este preluată de administratorul Castelului Bran şi este adusă în ţară şi depusă în biserica din lemn a castelului, iar în 1941 a fost aşezată într-o criptă special amenajată în stânca muntelui Măgura Branului, lângă spitalul de campanie nou înfiinţat de principesa Ileana, fiica reginei, aşezământ numit "Inima Reginei".

În 1971, caseta a fost transferată la Muzeul Naţional de Istorie a României. Caseta din argint a fost expusă, dar nu şi inima, care s-ar afla în subsolul muzeului.
În expoziţia de la Castelul Peleș, va fi prezentat un catalog de peste 130 de pagini publicat într-un tiraj limitat, care oferă detalii despre domeniul regal de la Balcic, alături de un album foto cu imagini inedite din arhiva muzeului, care nu au mai fost publicate până în prezent.

EVZ.ro

Autor:  Monica Andronescu                                          Blog: Selena

Femeia în contextul românesc

În România, condiţia femeii s-a îmbunătăţit în ultimii ani, dar totuşi există încă un conservatorism în promovarea stereotipurilor de gen în viaţa publică şi în viaţa privată.
Un articol din Evenimentul zilei trece în revistă evoluţia înregistrată în ceea ce priveşte condiţia femeilor din România.
«La început a fost femeia descrisă de Dimitrie Cantemir. El a fost printre primii români care au adus femeile în atenţia publică, în scrierile sale. Evident, nu erau demne de atenţie la acea vreme decât doamnele, domniţele, soţiile şi fiicele de boieri şi nobili. Chiar şi aşa, era un progres remarcabil în mentalitatea bărbaţilor, obişnuiţi pe atunci să ignore partea feminină a lumii.
În jurul anului 1900, majoritatea covârşitoare a populaţiei României locuia în mediul rural şi se ocupa cu agricultura, iar ţăranca română a fost subiect de observaţie pentru mulţi intelectuali.
Cercetătorul Costion Nicolescu, de la Muzeul Ţăranului Român, spune că femeile se ocupau, în acea perioadă, de tot ce ţinea de bunul mers al lucrurilor în casă: „Ele se ocupau de toate pregătirile pentru cele trei momente importante din viaţa omului - naşterea, nunta, moartea. Tot ele se ocupau de medicina tradiţională, de întreţinerea gospodăriei, de prepararea hranei, de creşterea şi educarea copiilor, făceau îmbrăcămintea“.
La oraş, femeile începuseră să se preocupe ceva mai mult de educaţie, însă în privinţa drepturilor, diferenţele nu erau vizibile. Politologul Mihaela Miroiu aminteşte că „femeile aveau foarte puţine drepturi civile (cum ar fi cel la educaţie la toate nivelurile), nu aveau acces la cele mai multe profesii, la custodia copiilor şi, desigur, nu aveau niciun drept politic“.
Primii paşi către femeia modernă i-au făcut doamnele din înalta societate, care aveau contacte în Europa, erau şcolite şi aveau şi influenţă. „Aristocratele au înfiinţat organizaţii şi asociaţii în cadrul cărora concepeau programe care vizau şi celelalte categorii de femei, inclusiv pe cele din mediul rural“, spune preşedinta Centrului Filia, Oana Băluţă, doctorand în ştiinţe politice la SNSPA. Datorită erudiţiei lor, aceste femei au insistat asupra importanţei asistenţei medicale de specialitate pentru toată lumea şi au reuşit să impună ideea că dreptul la educaţie va face din femeie o mamă mai bună.
Ce le-a făcut pe femei să-şi dorească alt rol în societate? „Începutul industrializării, creş- terea gradului de cultură, revolta pe starea de dependenţă şi pe cultura inferiorităţii de gen, întâlnirile cu surorile lor occidentale întru convingeri privind nevoia imperioasă a egalităţii în drepturi civile şi politice cu bărbaţii“, explică prof. Miroiu.
Comunismul a ştirbit feminitatea şi masculinitatea, femeitatea şi bărbăţia, punctează politologul Mihaela Miroiu. „Pentru femei a fost însă mai greu, fiindcă regimul a confiscat decizia asupra maternităţii“.
Femeia-intelectual. În perioada interbelică, femeia câştigase deja o mulţime de drepturi: purta pantaloni, putea avea părul tuns, făcea sport împreună cu soţul, se plimba cu bicicleta etc. Emanciparea femeilor s-a manifestat şi în plan intelectual. Pentru perioada interbelică, numele feminin cu totul remarcabil este Hortensia Papadat Bengescu, mare prozatoare, romancieră şi nuvelistă a vremii.
Femeia multilateral dezvoltată. Odată cu dezvoltarea industriilor în România, a apărut femeia-muncitor, care nu mai depindea exclusiv de veniturile soţului. Regimul care a desăvârşit acest tip de femeie a fost comunismul, când „munca era general- obligatorie“, explică politologul Mihaela Miroiu.
Depersonalizarea promovată atât de intens de comunism în România a dus la construirea unei imagini a Femeii compusă din bucăţi: femeia-excavatorist, mama devotată, gospodina desăvârşită, profesoara, tovarăşa inginer, tovarăşa doctor. Neobosită. Părea că poate orice. Desexualizarea atinsese apogeul, salopeta părea îmbrăcămintea obişnuită pentru o femeie, iar prototipul ideal de femeie era nimeni alta decât Elena Ceauşescu. Modelul.
Eliberată de povara sexualităţii. După Revoluţia din 1989, prima racţie masivă observată la femei a fost eliberarea de povara sexualităţii, spune Oana Băluţă, preşedinta Centrului Filias. Fenomenul îngrijorător a fost creş- terea ratei avorturilor. Apoi, când lucrurile au revenit la normal din acest punct de vedere, româncele au început să se redescopere şi au găsit o plăcere în a-şi arăta frumuseţ ea. Aşa a apărut, brusc aproape, modelul sexualizat, susţinut puternic de presa care sa văzut, dintr-o dată, liberă.
Femeia de succes. Cel mai nou tip de femeie în România este femeia independentă. Politician: Renate Weber, Cristina Pocora, Elena Udrea etc. - sau afaceristă de succes: Camelia Şucu (Mobexpert), Monica Tatoiu etc. Se ocupă de strategii şi de planuri de care bărbaţii Evului Mediu nu le-au crezut vreodată în stare.

Sursa: Evenimentul zilei
                                                          Blog: Selena

Miron Manega şi Ion Creţeanu au restituit Olteniei "Cântecul lui Mihai Viteazu"

Lucrurile esenţiale trec, de obicei, neobservate. La Festivalul „Zilele Mihai Viteazu” de la Craiova s-a petrecut o restituire istorică pe care televiziunile n-au sesizat-o, pentru că tocmai îşi strângeau sculele.

E vorba de „Cântecul lui Mihai Viteazu”, care s-a cântat pentru prima dată în spaţiul public al Olteniei, după o tăcere de cel puţin 66 de ani. Organizatorii nici n-au ştiut, probabil, de existenţa acestui cântec, cu atât mai puţin povestea conservării acestuia. Şi nici n-au avut suficientă cultură sau conştiinţă istorică pentru a sesiza când se întâmplă ceva special.

Cântecul a fost restituit spaţiului de origine (Oltenia) în două momente: o dată la sesiunea de comunicări de la Muzeul Olteniei (joi 12 mai) şi a doua oară în parcul Romanescu, înainte de „bătălia de la Călugăreni” (sâmbătă 11 mai). Cei care au făcut această restituire muzicală, literară şi istorică au fost, în tandem, scriitorul Miron Manega şi rapsodul Ion Creţeanu.

Prezentarea cântecului a fost şi ea insolită. La sesiunea de comunicări care a deschis festivalul „Zilele Mihai Viteazu”, Miron Manega, care avea de citit o comunicare - atipică şi ea - privind latura mai puţin cunoscută a personalităţii voievodului, şi anume cea de autor literar (vezi AICI), a început aşa: „Noutatea nu constă neapărat în informaţie, căci acest aspect a mai fost prezentat, chiar aici, în Craiova, de Marin Sorescu şi Tudor Nedelcea. Noutatea constă mai degrabă în abordare şi mesaj. Iar când spun abordare, mă refer, de pildă, şi la asta...”.

În momentul imediat următor, din sală s-a ridicat cobzarul Ion Creţeanu (îmbrăcat în costum naţional) şi a început să interpreteze „Cântecul lui Mihai Viteazu” (a fost, de altfel, singurul artist care a cântat, în toate zilele acelui festival, o piesă dedicată exclusiv marelui voievod):

Auzit-ați de-un oltean,

De-un oltean, de-un craiovean

Ce nu-i pasă de sultan? 

Auzit-ați de-un viteaz 

Care veșnic șade treaz

 Cât e țara la necaz?

Auzit-ați de un Mihai

Ce sare pe șapte cai

De strigă Stambulul vai?

El e Domnul cel vestit

Care-n lume a venit

Pe luptat și biruit.

Spuie râul cel oltean,

Spuie valul dunărean

Și codrul călugărean

Câte lupte au privit,

Câte oști au mistuit

Câte oase-au înălbit!

Mulți ca frunzele de brad,

Ca nisipul de pe vad,

Ca gemetele din iad!

Spuie corbii munților

Și fiarele codrilor

Care-a fost nutrețul lor?

Fost-au leșuri tătărești

Și turcești și ungurești

Date-n săbii românești!

Alelei! Mihai, Mihai!

Căci de noi milă nu ai,

Să ne scapi de-amar și vai!

După ce Ion Creţeanu a terminat de cântat, Miron Manega şi-a susţinut comunicarea pe care o pregătise, nu înainte de a face următoarele precizări:

„Ceea ce aţi ascultat a fost, pe de o parte, un moto, iar pe de altă parte un exerciţiu de comunicare, în ideea de a vă scoate din starea pe care o aveaţi (am observat că vă uitaţi la ceas) şi a vă readuce în sală...   

Am găsit de cuviinţă să aşez acest moto pe frontispiciul unei pledoarii riscante - <Mihai Viteazu, autor literar> - din mai multe motive, dar în primul rând pentru că textul acestui cântec reprezintă un document tulburător descoperit, pe la 1850, de Vasile Alecsandri, la Mănăstirea Neamţ.

Versurile erau scrise direct pe paginile Psaltirii care aparţinuse, cu o sută de ani înaintea sa, Sfântului Paisie de la Neamţ, pe vremea când era ieromonah la acea mănăstire. Alăturat textului, erau adăugate şi următoarele cuvinte, datate 1751: <Scrisu-s-au acest viers bătrân de mine, ieromonahul Paisie, credincios rob al lui Dumnezeu, iar eu l-am auzit și l-am învățat de la răposatul bunul meu, Stoian Jolde armășelul>. Iar numele voievodului căruia îi era dedicată balada era consemnat de ieromonahul Paisie astfel:<Mihai Viteazu, rob al lui Dumnezeu și Sfânt>.

Precizare: deşi Sfântul Cuvios Paisie îl considera sfânt, încă de la 1751, pe Mihai Viteazu, acesta nu a fost canonizat încă. Sfântul Paisie, da. De sinodul Bisericii Ortodoxe Ruse”. 

 

Al doilea moment în care Ion Creţeanu a cântat „Cântecul lui Mihai Viteazu” a fost sâmbătă seara, pe scena din Parcul Romanescu. Miron Manega a atras atenţia locuitorilor Craiovei (erau adunaţi aproximativ 8.000, veniţi, desigur, să vadă „bătălia de la Călugăreni”) că rapsodul Ion Creţeanu reprezintă o „piesă de tezaur” a Craiovei şi că este deja cunoscut şi admirat în Europa, pentru muzica ţărănească pe care o culege şi o cântă de aproape 40 de ani: la Dortmund, în Germania (unde a cântat într-o catedrală catolică), la Roma (unde a cântat pe scena Capitoliului, alături de Felicia Filip), la Bruxelles (unde cântase în urmă cu trei săptămâni), în Basarabia, pe Valea Timocului etc. „A venit vremea ca Ion Creţeanu să fie cunoscut şi la el acasă, în adevărata sa dimensiune” – a precizat Miron Manega, înainte ca Ion Creţeanu să-şi deschidă concertul cu „Cântecul lui Mihai Viteazu”.
În acest timp, TVR Craiova îşi strângea aparatura...

NOTA ISPRAVNICULUI. Miron Manega şi Ion Creţeanu au "prestat" fără niciun onorariu. Organizatorii au uitat să-i treacă în buget. Sau n-au vrut, sau n-au considerat importantă prestaţia lor. Sau n-au înţeles. Aş mai face nişte comentarii, dar nu e deontologic, pentru că sunt persoană implicată...

Autor: Dana Andronie

Sursa: Certitudinea.ro

                                                         Blog: Selena