Lucrurile
esenţiale trec, de obicei, neobservate. La Festivalul „Zilele Mihai
Viteazu” de la Craiova s-a petrecut o restituire istorică pe care
televiziunile n-au sesizat-o, pentru că tocmai îşi strângeau sculele.
E
vorba de „Cântecul lui Mihai Viteazu”, care s-a cântat pentru prima
dată în spaţiul public al Olteniei, după o tăcere de cel puţin 66 de
ani. Organizatorii nici n-au ştiut, probabil, de existenţa acestui
cântec, cu atât mai puţin povestea conservării acestuia. Şi nici n-au
avut suficientă cultură sau conştiinţă istorică pentru a sesiza când se
întâmplă ceva special.
Cântecul
a fost restituit spaţiului de origine (Oltenia) în două momente: o dată
la sesiunea de comunicări de la Muzeul Olteniei (joi 12 mai) şi a doua
oară în parcul Romanescu, înainte de „bătălia de la Călugăreni” (sâmbătă
11 mai). Cei care au făcut această restituire muzicală, literară şi
istorică au fost, în tandem, scriitorul Miron Manega şi rapsodul Ion
Creţeanu.
Prezentarea
cântecului a fost şi ea insolită. La sesiunea de comunicări care a
deschis festivalul „Zilele Mihai Viteazu”, Miron Manega, care avea de
citit o comunicare - atipică şi ea - privind latura mai puţin cunoscută a
personalităţii voievodului, şi anume cea de autor literar (vezi AICI), a început aşa: „Noutatea nu constă neapărat în informaţie, căci acest aspect a
mai fost prezentat, chiar aici, în Craiova, de Marin Sorescu şi Tudor
Nedelcea. Noutatea constă mai degrabă în abordare şi mesaj. Iar când
spun abordare, mă refer, de pildă, şi la asta...”.
În
momentul imediat următor, din sală s-a ridicat cobzarul Ion Creţeanu
(îmbrăcat în costum naţional) şi a început să interpreteze „Cântecul lui
Mihai Viteazu” (a fost, de altfel, singurul artist care a cântat, în
toate zilele acelui festival, o piesă dedicată exclusiv marelui
voievod):
Auzit-ați de-un oltean,
De-un oltean, de-un craiovean
Ce nu-i pasă de sultan?
Auzit-ați de-un viteaz
Care veșnic șade treaz
Cât e țara la necaz?
Auzit-ați de un Mihai
Ce sare pe șapte cai
De strigă Stambulul vai?
El e Domnul cel vestit
Care-n lume a venit
Pe luptat și biruit.
Spuie râul cel oltean,
Spuie valul dunărean
Și codrul călugărean
Câte lupte au privit,
Câte oști au mistuit
Câte oase-au înălbit!
Mulți ca frunzele de brad,
Ca nisipul de pe vad,
Ca gemetele din iad!
Spuie corbii munților
Și fiarele codrilor
Care-a fost nutrețul lor?
Fost-au leșuri tătărești
Și turcești și ungurești
Date-n săbii românești!
Alelei! Mihai, Mihai!
Căci de noi milă nu ai,
Să ne scapi de-amar și vai!
După ce Ion Creţeanu a terminat de cântat, Miron Manega şi-a susţinut comunicarea pe care o pregătise, nu înainte de a face următoarele precizări:
„Ceea ce aţi ascultat a fost, pe de o parte, un moto, iar pe de altă parte un exerciţiu de comunicare, în ideea de a vă scoate din starea pe care o aveaţi (am observat că vă uitaţi la ceas) şi a vă readuce în sală...
Am găsit de cuviinţă să aşez acest moto pe frontispiciul unei pledoarii riscante - <Mihai Viteazu, autor literar> - din mai multe motive, dar în primul rând pentru că textul acestui cântec reprezintă un document tulburător descoperit, pe la 1850, de Vasile Alecsandri, la Mănăstirea Neamţ.
Versurile erau scrise direct pe paginile Psaltirii care aparţinuse, cu o sută de ani înaintea sa, Sfântului Paisie de la Neamţ, pe vremea când era ieromonah la acea mănăstire. Alăturat textului, erau adăugate şi următoarele cuvinte, datate 1751: <Scrisu-s-au acest viers bătrân de mine, ieromonahul Paisie, credincios rob al lui Dumnezeu, iar eu l-am auzit și l-am învățat de la răposatul bunul meu, Stoian Jolde armășelul>. Iar numele voievodului căruia îi era dedicată balada era consemnat de ieromonahul Paisie astfel:<Mihai Viteazu, rob al lui Dumnezeu și Sfânt>.
Precizare: deşi Sfântul Cuvios Paisie îl considera sfânt, încă de la 1751, pe Mihai Viteazu, acesta nu a fost canonizat încă. Sfântul Paisie, da. De sinodul Bisericii Ortodoxe Ruse”.
Al doilea moment în care Ion Creţeanu a cântat „Cântecul lui Mihai Viteazu” a fost sâmbătă seara, pe scena din Parcul Romanescu. Miron Manega a atras atenţia locuitorilor Craiovei (erau adunaţi aproximativ 8.000, veniţi, desigur, să vadă „bătălia de la Călugăreni”) că rapsodul Ion Creţeanu reprezintă o „piesă de tezaur” a Craiovei şi că este deja cunoscut şi admirat în Europa, pentru muzica ţărănească pe care o culege şi o cântă de aproape 40 de ani: la Dortmund, în Germania (unde a cântat într-o catedrală catolică), la Roma (unde a cântat pe scena Capitoliului, alături de Felicia Filip), la Bruxelles (unde cântase în urmă cu trei săptămâni), în Basarabia, pe Valea Timocului etc. „A venit vremea ca Ion Creţeanu să fie cunoscut şi la el acasă, în adevărata sa dimensiune” – a precizat Miron Manega, înainte ca Ion Creţeanu să-şi deschidă concertul cu „Cântecul lui Mihai Viteazu”.
În acest timp, TVR Craiova îşi strângea aparatura...
NOTA ISPRAVNICULUI. Miron Manega şi Ion Creţeanu au "prestat" fără niciun onorariu. Organizatorii au uitat să-i treacă în buget. Sau n-au vrut, sau n-au considerat importantă prestaţia lor. Sau n-au înţeles. Aş mai face nişte comentarii, dar nu e deontologic, pentru că sunt persoană implicată...
Autor: Dana Andronie
Sursa: Certitudinea.ro
Blog: Selena
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu