30 mai 2013

Femeia în contextul românesc

PDF Imprimare Email
În România, condiţia femeii s-a îmbunătăţit în ultimii ani, dar totuşi există încă un conservatorism în promovarea stereotipurilor de gen în viaţa publică şi în viaţa privată.
Un articol din Evenimentul zilei trece în revistă evoluţia înregistrată în ceea ce priveşte condiţia femeilor din România.
«La început a fost femeia descrisă de Dimitrie Cantemir. El a fost printre primii români care au adus femeile în atenţia publică, în scrierile sale. Evident, nu erau demne de atenţie la acea vreme decât doamnele, domniţele, soţiile şi fiicele de boieri şi nobili. Chiar şi aşa, era un progres remarcabil în mentalitatea bărbaţilor, obişnuiţi pe atunci să ignore partea feminină a lumii.
În jurul anului 1900, majoritatea covârşitoare a populaţiei României locuia în mediul rural şi se ocupa cu agricultura, iar ţăranca română a fost subiect de observaţie pentru mulţi intelectuali.
Cercetătorul Costion Nicolescu, de la Muzeul Ţăranului Român, spune că femeile se ocupau, în acea perioadă, de tot ce ţinea de bunul mers al lucrurilor în casă: „Ele se ocupau de toate pregătirile pentru cele trei momente importante din viaţa omului - naşterea, nunta, moartea. Tot ele se ocupau de medicina tradiţională, de întreţinerea gospodăriei, de prepararea hranei, de creşterea şi educarea copiilor, făceau îmbrăcămintea“.
La oraş, femeile începuseră să se preocupe ceva mai mult de educaţie, însă în privinţa drepturilor, diferenţele nu erau vizibile. Politologul Mihaela Miroiu aminteşte că „femeile aveau foarte puţine drepturi civile (cum ar fi cel la educaţie la toate nivelurile), nu aveau acces la cele mai multe profesii, la custodia copiilor şi, desigur, nu aveau niciun drept politic“.
Primii paşi către femeia modernă i-au făcut doamnele din înalta societate, care aveau contacte în Europa, erau şcolite şi aveau şi influenţă. „Aristocratele au înfiinţat organizaţii şi asociaţii în cadrul cărora concepeau programe care vizau şi celelalte categorii de femei, inclusiv pe cele din mediul rural“, spune preşedinta Centrului Filia, Oana Băluţă, doctorand în ştiinţe politice la SNSPA. Datorită erudiţiei lor, aceste femei au insistat asupra importanţei asistenţei medicale de specialitate pentru toată lumea şi au reuşit să impună ideea că dreptul la educaţie va face din femeie o mamă mai bună.
Ce le-a făcut pe femei să-şi dorească alt rol în societate? „Începutul industrializării, creş- terea gradului de cultură, revolta pe starea de dependenţă şi pe cultura inferiorităţii de gen, întâlnirile cu surorile lor occidentale întru convingeri privind nevoia imperioasă a egalităţii în drepturi civile şi politice cu bărbaţii“, explică prof. Miroiu.
Comunismul a ştirbit feminitatea şi masculinitatea, femeitatea şi bărbăţia, punctează politologul Mihaela Miroiu. „Pentru femei a fost însă mai greu, fiindcă regimul a confiscat decizia asupra maternităţii“.
Femeia-intelectual. În perioada interbelică, femeia câştigase deja o mulţime de drepturi: purta pantaloni, putea avea părul tuns, făcea sport împreună cu soţul, se plimba cu bicicleta etc. Emanciparea femeilor s-a manifestat şi în plan intelectual. Pentru perioada interbelică, numele feminin cu totul remarcabil este Hortensia Papadat Bengescu, mare prozatoare, romancieră şi nuvelistă a vremii.
Femeia multilateral dezvoltată. Odată cu dezvoltarea industriilor în România, a apărut femeia-muncitor, care nu mai depindea exclusiv de veniturile soţului. Regimul care a desăvârşit acest tip de femeie a fost comunismul, când „munca era general- obligatorie“, explică politologul Mihaela Miroiu.
Depersonalizarea promovată atât de intens de comunism în România a dus la construirea unei imagini a Femeii compusă din bucăţi: femeia-excavatorist, mama devotată, gospodina desăvârşită, profesoara, tovarăşa inginer, tovarăşa doctor. Neobosită. Părea că poate orice. Desexualizarea atinsese apogeul, salopeta părea îmbrăcămintea obişnuită pentru o femeie, iar prototipul ideal de femeie era nimeni alta decât Elena Ceauşescu. Modelul.
Eliberată de povara sexualităţii. După Revoluţia din 1989, prima racţie masivă observată la femei a fost eliberarea de povara sexualităţii, spune Oana Băluţă, preşedinta Centrului Filias. Fenomenul îngrijorător a fost creş- terea ratei avorturilor. Apoi, când lucrurile au revenit la normal din acest punct de vedere, româncele au început să se redescopere şi au găsit o plăcere în a-şi arăta frumuseţ ea. Aşa a apărut, brusc aproape, modelul sexualizat, susţinut puternic de presa care sa văzut, dintr-o dată, liberă.
Femeia de succes. Cel mai nou tip de femeie în România este femeia independentă. Politician: Renate Weber, Cristina Pocora, Elena Udrea etc. - sau afaceristă de succes: Camelia Şucu (Mobexpert), Monica Tatoiu etc. Se ocupă de strategii şi de planuri de care bărbaţii Evului Mediu nu le-au crezut vreodată în stare.

Sursa: Evenimentul zilei
                                                          Blog: Selena

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu